Problema neplăţii cheltuielilor de întreţinere de către chiriaş necesită o abordare dintr-o dublă perspectivă, atât din cea a proprietarului cât și din cea a chiriașului, pentru ca ambele părți să înțeleagă care sunt eventualele consecințe dar și care sunt soluțiile în situația neplății cheltuielilor de întreținere de către locatat.
Chiriașul care nu îşi respectă obligaţia de plată a cheltuielilor aferente folosirii bunului închiriat trebuie să aibă în vedere că, într-o atare situație, proprietarul îl poate acționa în judecată, solicitând, prin intermediul unei acțiuni în pretenții, obligarea la plata tuturor sumelor neachitate, dar şi la plata eventualelor prejudicii cauzate astfel (rebranşarea la utilităţi ş.a.). În funcție de suma ce se necesită a fi recuperată, proprietarul trebuie să știe că poate opta între o acțiune de drept comun, și o acțiune simplificată, o cerere cu valoare redusă accesibilă prin completarea unui formular tipizat.
Ambele acțiuni au același rezultat dezavantajos pentru chiriașul neplătitor, anume obligarea sa la plata sumelor restante, neachitate, precum și la obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de către proprietar, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Un alt pas ce va trebui efectuat de către proprietarul care a obținut o soluție favorabilă în fața instanței, precum și o altă cheltuială ce va trebui suportată de către chiriaș în situația în care acesta nu plătește de bună voie, constă în demararea procedurii de executare silită. Potrivit dispozițiilor legale, prezentarea hotărârii prin care chiriașul a fost obligat la plata cheltuielilor de întreținere la executorul judecătoresc conduce la executarea silită a locatarului, dispunându-se înființarea de popriri asupra veniturilor sale, putându-se ajunge chiar și la vânzarea silită a bunurilor.
Abordarea problemelor legate de neplata cheltuielilor de întreţinere depinde, evident, şi de modul în care este reglementată obligaţia acestei plăţi în contractul de închiriere. Există şi posibilitatea ca aceste cheltuieli aferente folosinţei imobilului închiriat să fie incluse în contravaloarea chiriei, situaţie în care plata lor va reveni proprietarului/locatorului. De asemenea, există şi posibilitatea, recomandată de noi, ca proprietarul să încaseze de la chiriaş, separat de plata chiriei, contravaloarea cheltuielilor de întreţinere, a utilităţilor aferente imobilului închiriat, urmând ca dânsul să le achite către furnizorii de utilităţi.
Cele prezentate până la acest punct, se referă la ipoteza în care între proprietar și chiriaș a fost încheiat un contract în formă scrisă, care demonstrează convenția acestora. Nu la fel de simplu stau lucrurile în situația în care nu există un contract scris; în această situație demersurile devin mai complicate și mai costisitoare pentru proprietar.
Av. Bogdan Fotea, Cabinet avocat Mitoşeriu Ciprian